Te relaxezi în toate
Cu vrere peste poate
Prea bune, nesărate
Din lume-s adunate.
Nu cere clipei tainul
Nici veșniciei obolul
Ci rupe sufletul, hainul
Ce-a zamislit ocolul.
Nu viața este dreaptă
Nici fericirea înțeleaptă
Mai caută o dată
Ea clipa aruncată.
Asemenea cu lozul
Cel cu noroc cât colhozul
Ea liniștea-i auzul
De n-ai pierde autobuzul.
Cuvinte câte, toate
Prinse într-o imensă imposibilitate
De-a pregăti cum se prea poate
O brumă vie chiar de libertate.