și lesne mi-e tăcerea, aceea statuară
în dezveliri de robe, iubindu-ne-n oglindă
fiorul de atingeri pe trupuri ne colindă
vecii de nemișcare apoi țigări chemară

în liniștea odăii cafeaua-o beau amară
paiangu-și țese pânza în noi în dimineți
el taina lin și-o țese în haina lui sumară
privind la trudnicia-i mistere lungi înveți

în trudnicia voastră din sânul unei vieți
nu rătăciți secunda spre a privi paiangul
roiți ca viermi în rană și multe boli aveți
și nu opriți o clipă oricare v-ar fi rangul

cel mai adesea morbul e prea-ndelung vorbirea
iar ochiul minții noastre a contractat orbirea