prica este o mână de femeie fonfănită
locuiește oriunde este un market
ei îi place aglomerația
îi place black friday
adoră reducerile
singurul ei combustibil este speranța
acum
la preÈ› redus
îi place să țină ofertele de-a-ndoaselea
să râdă cu un ochi în cer
și unul în pământ
zi și noapte
lumea ei din frig din întuneric din teamă

ar vrea să facă lucruri bune dar e nepricepută
așa a fost adusă în cioc de o barză
din flori

duce câte un căruț gol
pentru cincizeci de bani își închipuie

măcar ea nu-și trimite copiii să facă echilibristică pe coarda umană
cu mâinile întinse și câteva lacrimi forțate
în locul unde ușile se închid și deschid când simt oameni în aproape

(precizare
ea ține toți copiii care n-au mai avut loc în orfelinat)

ei îi plac parcările mașinile cărucioarele
ei îi plac oamenii câinii reclamele la

monezile o pun la treabă
nimeni nu știe să te privească așa
dintr-un unghi mort

merge ca și cum ar da aerul înapoi

toți cred că se trage de la poluare
cu indiferență


(29 nov. 2014)