Trecut-au anii cu nesaÈ›
Lăsând în urmă timpul
Pe care l-am privit în zaț
Dar al cui este chipul?
Anii tot trec și e ușor
Să numeri nemurirea
Vreau să trăiesc măcar un dor
Cel ce-i pierdut cu firea
De-a fi aici, acum, mereu
Cu gândul, dacă fapta
Nu va mai sta pe drumul meu
Ca râul în a sa matcă.