Lasă-mă să-mi curăț oasele albite de teamă
să deschid ușa dulapurilor din care să fugă
iepurii maronii ce s-au hrănit din morcovi
răsăriți nu se știe cum tocmai din scândura
dulapurilor
apoi lasă-mi dulapurile cu ușile deschise
să pot aerisi interiorul viselor
adunate în colțuri apăsate de greutatea cuvintelor
și doar uneori adu un lighean mare
în care să încapă tot sângele trandafirilor
cu care vrei să pedepsești sărutul
de acum