să fie lumea atât de haină
încât să mă țină numai în stres

bucură-te de orice clipă
mă sfătuiau bunicii
lor îmi destăinuiam copilăriile

clipele prezentului nu le vei mai întâlni
era vorba părinților mei
ceea ce faci să fie spre bucuria tuturor
fă tuturor numai bine

pierdusem de multă vreme surâsul buzelor mele
în fața celor dragi mie arătam doar schițe
pornite doar dintr-un colÈ›
ori din celălalt

echipa de muncă e un lanț
cu zalele ruginite de invidie

găsesc un refugiu pentru zâmbet
în paginile agonicilor comici
cavalerii poantelor

răul și binele urmând curba agonică
mă transpun pe orbita prezentului
dându-mi fericirea unui meteorit
care admiră universul comic