În patul nopții corpu-mi las,
Sub pleoape somnul îi astern,
Sunt gând, sunt liberul etern,
Sunt și Albastru și Atlas.

Și hoinărind mă las flămând,
ÃŽn cercul falsului destin,
Am să-mi găsesc tăcutul chin,
Ce urlă-n dorul meu vibrând.

Pot universul să-l refac,
Am gândul veșnic suveran,
Pot fi un rege sau golan
Sau ruga nobilă în frac.

Am să-mi creez altă cărare,
Spre mâna ta uitată-ntinsă,
Din rătăcirea mea respinsă,
Să-ți fiu răspunsul la-ntrebare.

Pe cerul tău monocolor,
Ce gheața sări-i dă culoare,
Fac curcubeie din răbdare,
Și-n împăcare-aștern covor.

În șoaptă intru-n corpul greu,
Și ochii mi-i trezesc din umbră,
Cer mâinii mele să te-ajungă
Să te aducă-n versul meu.