Lumina stă în cerul negru
Aseară am știut!
Voi sparge nuci, dar fără clasă
Nu știi, căci te-a durut...
Alerg acum pe ape moi,
Sperând să dau de gheață.
Cândva priveam nuferii goi
Dar tu, priveai la ceață...
Nu sunt în cărți și nici în pom
Trăiesc doar într-o vale
Unde norocul a uitat să vină
Dar sorții îți fac cale...
Poate la noapte, când nu ești,
Câinii vor ști să iubească,
Oase mai mari dar și mai mici
Iar tu, vei fi o coastă!
Nu sunt Adam,
Mănânc doar pere
Dar parcă sunt tentat,
Să nu tânjesc după mistere
Când tu-mi dai aer cald.
Tot ce citești, nu doar aici,
Stătea în foc, acum
Eu ard!