trenul calcă sufletul ierbii îmi răstignesc cele
o mie și una de nopți într-o gară
se moare pe șine de o cafea nefiresc de amară
zațul vieții este la tine în palme
ninge cu fulgi plânși de un curcubeu deșirat
simt iubiri desdemonic brăzdându-mi spatele hașurat

anonimi iubesc haltă cu haltă
circul vieții se trăiește apostolic cu artă
spinii unor roze în inima de permanență îmi cresc
parfumul apelor clare inundă grătarul sufletelor transexuale
este o implozie de sentimente vibrează corzi neacordate letale
din iubire se metamorfozează se migrează se (mai) moare

cu liniștea încalț norii obtuzi
iubirea țipă pe străzi ca la un carnaval donquijotesc
deghizat orice suflet îți pare onest
se scrie cu secunde în closetul unor boemi teiubesc
de parcă orice evă ar arde pe rug la zero grade
iar un anodin ar cunoaște al iubirii mister
candela celor o mie de zile ale celor mai iubiți dintre pământeni
(i)luminează întreg al lumii acoperiș/africă neagră drog efemer/

se iubește gară cu gară haltă cu haltă
să rămâi în trenul bovaric
cu cicatrici sângerânde este shakesperian o artă
fără arsenic zi de zi secundă cu secundă
agățând în mărul ispitelor inima albăstruie legată cu fundă