Din singurătate nu se iese pe ușa din dos,
trebuie să-i deschizi larg ferestrele,
ca unei odăi prea nelocuite;
să lași soarele să-și facă de cap
prin toate cotloanele neumblate, neaerisite,
să netezești calea iubirii din creștet până la tălpi.

Doar seara te vei întoarce în ea
ca-ntr-o cămașă de forță
din care doar visul te mai poate desprinde;
visul acela pe care ți-l făurești
știind dinainte c-ai să-l joci în picioare.