Nelămurire

Acordeonul timpului își cântă notele prin șanțuri,
Netrebnicia dă petreceri pe întinse portative...
Notele se zbat ca niște tigrii africani în lanțuri
Nu fac decât să-i dea auzului motiv pentru eschive...

Sub un apus ca o umbrelă, poposesc printre iluzii
Scriind cu cărămizi peste mocirla mereu flămândă...
Dar continui să lupt cu fiii de orgoliu, care cruzii
Mă mușcă transpirați și mestecă din latura plăpândă!

Ghioceii devin jaloanele noului meu drum noroios,
Iar cizmele oricum sparte, încep să-și piardă talpa...
Mă-ntreb acum, ieși-voi din acest dans victorios
Sau să pansez acolo unde a-nflorit și doare, culpa?