hei ce ți-am spus
tu nu că așa ceva nu e posibil
nu e corect
pe naiba corect și cu bicicleta pe sârmă de mergi
tot ți se va spune că n-ai echilibru
dar vino pe zbicite poteci
pe mal în amonte să mergem până la izvoare
cu apă virgină de stâncă să ne spălăm ochii
cu ei făcuți prostovoale să prindem
frumusețile clare că numai ea
lumea fără cuvânt e capabilă de adevărata iubire
restu-i făcătură să-nșele veghea fragilă a firii
ca stetoscop pune-ți inima
să vezi dacă stânca e vie
urlet de lup cum spune Dorina de-auzi
în suflet urlă alături de ei
că-ți sunt sfânta povară-n genom

fă-te cupă splendorile toate curgă în tine
plină să fii însetaților
pe drumul pustiei spre om