stătea cu coatele pe asfințit un pod bătrân de-atâta
apă
să-și învețe umbra lui catifelată cum
să putrezească

stătea un om și însera în viața lui
de peste umăr
și ea nenorocita îi arunca cu luna spre luciul dezgolit
al morții

o tânără idee pe tâmpla
unui pod
stătea
să-și învețe piciorul fin și dezgolit cu apa
unor pietre