duc în ghiozdane copilăria uitată acasă
în cuib doi pui dau din aripi
visând beția zborului îmi zic
ei tac stângaci mână-n mână
o fină ureche le-ar auzi gândurile
ciocnind în coaja nespuselor cuvinte
se opresc și se pupă
îi ocolesc
"copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni"
atât de frumos Poetul a zis...

tu rudimentară moară în pale
poți prinde s-aprinzi măcar un led
zefirul ce-nbujorează obrajii lor de petale?