atunci când ți-am arătat partea de munte
în care m-am născut
aveai pe umeri toate zilele pe care
aveam să le trăiesc împreună cu tine
în general iubirea nu se știe
de unde vine și până unde ține
ne place să rămână ca firul întins al pescarilor
am rămas o întâmplare în doi
fără întrebări purificatoare
dar mai ales...
știu că deja râzi în tine pentru că-mi cunoști gândul
tot am să-ți spun
doar așa să văd dacă te poți abține
fără să-mi săruți ochii
ori să mă muști de frunte
dar mai ales...

am rămas împreună amestecându-ne sângele
într-o propoziție cu doi suspecți de iubire

P.S. Te iubesc!