ai avut grijă
să deschizi pietrele tari
cu vorba călătoare
și să mă zidești în pragmatism
când te-am confundat drept visătoare
și mi-ai zis
că nimic nu e pentru totdeauna
te-am contrazis
ai lustruit cu putere curcubeul
până a devenit mat
l-ai spart
și doar cioburi spui că ți-ai dorit
m-ai lăsat să-mi fac damblaua
ca să-l spargi iarăși
după ce l-am sudat
dar în loc să mă tai cu cioburi
m-am curentat