infiltrez apa ochilor tăi în stâncă
rezultă o eroziune adâncă nemuriți încă

diluez cafeaua cu țuică
îți dau un sărut moldovenesc și observ,
grăiesc pe panta unui nerv
se zbate ca prostul,
eu îmi știu rostul
în această nimicnicie de clipă
când zbați aiurea
din aripă
și braț ți-e doar pădurea

renegat
de Lumină
vânătorul de cetere vine cu tolba plină,
strigat
în lumânare
de un regat

obțin o amânare
a literei, din câte observ
în craniu mi se zbate un nerv
și plâng în lumânare
ca la o moarte

mortul e făcut să poarte
gânduri beji,
să smulgă conținutul
din cei viteji
apoi,
infrastucturând ținutul
cu singur doi -
Judecata de Apoi