plouă și ploaia merge cu noi prin oraș și noi două întrebări fără adăpost
ne ghemuim în ochii celuilalt și singura lege permisă este o mână mică Mare de mână care
pășește pe corzilor de chitară ale buzelor
coapselor tălpilor
lăsatelor și
nelăsatelor urme
și deschide coastele plămânii floarea-soarelui inimii care miroase a sânge de copil
după ce s-a colorat fără grabă cu fluturi tăceri tremurând de ude oasele lunii
și plânge și râde cu baloane sau soldați lăcuste sau rouă de maci
apă sau foc sau păsări
pe o bancă în parc pe marginea unui pat vechi într-o ușă sau pe podeaua
unei biserici