iartă-l doamne că nu știe ce spune
în complexul lui retromer sunt disfuncții
de care n-are habar girusul cingular acel C
cu fața în jos îi e în grea suferință nu-l doare
de unde să știe bietul de el gândește în
hopuri cu ghionturi și i se pare normal

uitat în pătuț ades cu mânuța lua din
pantalonași și ducea la guriță...
obișnuința e-a doua natură a crescut e mare acum
nu mai duce e drept dar scapă pe gură
se simte bine în apele lui plăcile de amiloid
nu-l deranjează se uită-n oglindă și-ar vrea
să se pupe pe creștet omnisciența doar
în creierul lui e acasă...

la început cuvânt ai fost doamne și din cuvânt
prin cuvânt ordonând haosul echilibrată
și minunat de frumoasă creație tu ai făcut
el bănuiesc că-i întruparea gândului tău
"de n-aÈ™ fi fost astfel cum ar fi fost"
și trist îl privești cum se screme prin cuvânt
să ceeze prăpăditul lui haos
e nevinovat doamne nu știe de el tu iartă-l
cum și eu l-am iertat că mi-a zis sisi...

în veci lăudat fie numele tău amin