chiar sub prag unde apele fierb
puzderii de mici peștișori dorințele
sub trunchiul punte făcut
la pândă e-o știucă
zvâcnește hoața când nu te aștepți
îi sperie pe mulți îi mănâncă
mult timp de pe mal cu ochi ațintit
am tot așteptat prostovol să arunc
peștișorii să scape știuca s-o prind
de pe mâlul cu scoici un chip vălurit
de bătrân îmi strigă de-o vreme
ți-a putrezit prostovolul
nici dinți plumbul să-l ții nu mai ai
știuca ți-i viața lasă-i obolul

puteam în amonte-n aval să mă mișc
aÈ™ fi avut parte poate de frumoase capturi
de ce-oi fi stat mereu la vâltoare
să mai plec acum
dar oare nu-i prea târziu...