ȘAHUL VIEȚII



Ciudat mă strigă noaptea asta!
Îmi aud numele în ecouri șoptite de mamă.
Pe unde o mai fi sufletul ei?
Văd și ochii aparent îngăduitori ai celui căruia
mă rog să mă ierte, să mă ajute, să mă apere
și-i mulțumesc că mă lasă să fac numai și numai
ce vrea, cum vrea, când vrea.
Am înțeles până la urmă că, totuși, nu pot alege nicio mutare
pe tabla de șah a vieții
în care sunt un pion nebun, încoronat rege,
pe un cal, atacat de două distinse și lacome ture
care s-au visat regine.
Toate spațiile mele sunt pătrate
în lumea asta rotundă.
Se vrea liniște pentru că
rocada viață-moarte este inevitabilă
pentru admirabilul campion cosmic.