așa cum nu există jumătăți de iubire sau de frică
cu nevinovăția neștiutorului
acopăr încă o zi ce-și scutură praful peste viața mea
noroc de ploaia căzută azi dimineață
peste urbea cu jumătăți banale de oameni
peste jumătăți de suflete care nu se mai pot împărți
deja e prea mult
mint încă o dată cu gândul că pot înmulți
și din lut să fac chipuri întregi
și suflete rotunde
pentru zilele în care singurătatea e un fel de moarte dulce
care-ți râde, culmea, cu jumătate de gură