Se lasă din nou înserarea,
O undă încet mă-mpresoară
Pe buze te strig Niagara,
Să vii într-o sete de vară.

Te-mbrac în avare săruturi,
De roșu păgână ți-e unda,
Și palmele aripi de fluturi,
Iți mângâie noaptea oglinda.

Cascada să-mi simtă adâncul,
Și setea nebună de astru,
Să-mpiedice focul s-ajungă,
Să-mi ardă seninul albastrul.

Firesc deja vu-ul sălbatic,
Războinic, n-ascultă de mine,
Mă zbate-n tăcutul acvatic,
Din alte trecuturi marine.

Ridică-ți privirea femeie,
Și urcă-ți căderea pe boltă,
Aici pacea noastră se-ncheie,
Sfârșind a iubirii revoltă.