dragul meu,
e toamnă și pielea mea devine străvezie
poți să-mi distingi din ce în ce mai clar oasele,
mișcările de rotație ale inimii
e o galaxie în miniatură trupul meu
în fiecare zi se nasc planete
steluțele mi se lipesc de încheieturile mâinilor ca un tatuaj indian.

dragul meu,
am adunat în mine tot soarele verii
irișii ochilor ard în nunțe de auriu
e ca într-un tablou de klimt
atârnat în mansardă
aproape de cer.

dragul meu,
azi plouă
nu mai știu încotro e nordul
busola inimii se învârte haotic- un titirez pe o măsuță de sticlă.