Totu-i alb și amorțit,
Vis de nea se așterne iară,
Viscolul geme cumplit,
Iarna s-a întors în țară.

Cu veșminte-mpodobite
De steluțe argintii,
Cu sărbători cât mai multe
Și cu daruri la copii.

Săniuțele zglobii
Iute trec pe derdeluÈ™,
Oamenii de nea, hazlii
Noaptea-și caută culcuș.

Brazi înalți, împodobiți,
Vitrine strălucitoare,
Cozonaci gustoși și mulți,
Cu miros de sărbătoare.

ÃŽn jur numai veselie,
Totu-i basm și armonie,
Doamna Iarnă, minunată,
Face din lac – înghețată!.

Copiii, cu nasul roșu,
Privesc pe geam după Moșu’
Și așteaptă jucării,
Daruri multe, bucurii.

Și pe stradă, cete-cete,
Trec în grup colindători,
Mulți băieți și multe fete
Se-adună de sărbători…

Să ne cânte și să-ncânte,
Cu glasul lor minunat
Ca izvorul de sub munte,
Candid trecător prin sat.

Astfel Doamna Iarnă trece,
Cu aerul cât mai rece,
Dar cu sufletul căldură,
Dacă nu-i cuprins de ură…