Singură ca un ghem de durere
O lipsă de înțelegere mă macină încet.

Cu o sticlă de bere ciobită
îmi tai gândurile.

Un bărbat înfocat îmi trimite buchete de flori din ficat
Vrea să mă lege, sfori amare atârnă
ca toate după-amiezile pustii în care am stat.

Cusătura asta e atât de tristă
cine mai rezistă
cine mai poate bea din visele goale
Nu înțelegi că s-a terminat
Mă înfășor cu o pătură roșie
în pat, un amor devastat
rupe rândurile.