Și atunci de ce aș mai face o roată din lemn?

Și de ce aș mai face o roată din lemn?
Ce îndemn și ce semn mai răzbat dinspre cer
când în lume magneziul azi te face mai demn?
Cine mai ascultă curba carpenului care-și caută nemoartea în curcubeie
așezate-n serigle sau dricuri?
Ce dor mai scâncește din filele pașapoartelor stivuite
printre paltinii exilați spre țările calde?
Anul legumit în douăsprezece spițe
se risipește în jena modernității
și n-ar mai vrea să se strângă între obezi
și așa râde de roate din lemn orice jantă de fier sau magneziu
de sub amvelopa de marcă.
Butucul privește steagul țiganilor
și nu mai caută centrul universului
și atunci de ce aș mai face o roată din lemn?