dubiul
e lichidul amniotic în care
plutești orgolios
coatele îți sunt
mai ascuțite decât orice minte
sentimentele o scuză
un pretext de război

ai fost bușit în viață
fără să te loghezi
pe monitor ești miezul
unui pixel controlat
ca la vama lopeții
groparului
ai părinți
doar înainte de naștere
posezi ceva doar după ce pleci
și unica luptă demnă
e să negi mirarea
și te mai miri că ea
aruncă-n greve iubirile
crezute revoluții

ești φ –ul unei exclamări
o umbră alungită
a unui punct – coaja lui nu te știe

și te cred
când acuzi dureri-n cot
dar nu și când pretinzi că faci
login
că lopata vindecă sau are ca sinonim
pauza dintre tic și tac

muntele
e tot acolo