CADAVRE


Din cadavrele stelelor explodate,
Praf de stele în mojarul Terrei,
Frământat, modelat de eternitate,
Amestecat cu lacrimile trecerii
Ca un joc de imaginație al copiilor necreați
Lăsți în voia veseliei lor naive
Să umple pustiul cu figurine
Din belșugul de molecule și celule,
Pe plaja marginei de galaxii
Unde valurile sunt radiații și raze,
Orizontul există provocator
Și-n spate sporește nimicul.
Vântul pierzaniei mai schimbă peisajul
Să lase loc jocurilor cu reguli noi,
Spre bucuria viselor nestăpânite.
ÃŽnchipuit ca partener instabil,vizitator,
Dar mai ales admirator și închinător
Al creației pe care o provoacă,
Iată și omul între ziduri, garduri și gratii
Cu dansuri și cântece spre pomenirea
Cadavrelor din cadavre de stele.