DORINȚÃ



De-ți voi fi piatră de moară
Grea, ciobită, fără rost
Așezat de gluma vieții
În cale sau adpăpost
Rostogol să mă dai văii
Care știu că mă așteaptă
Cu blândețe să-mi destrame
Moleculele și-atomii.
Tu să nu privești în urmă
Și ascunde-ți lacrima
Ține soarele în față
Dăruiește-ți inima
Că vom fi din nou ca unul
Într-o lume îngerească
Unde voi veghea să-ți fie
Dulce viața pământească.