fluture orb târăsc ca pe-un blestem după mine
stomacurile îndrăgostiților cabrioleta lor de vise a produs
un carambol pe autostrada predestinărilor

roțile inegale-s de vină mi se șoptește de la tribuna oficială

într-una (cea mare) peștii dizlocau atât de năprasnic oceanele
încât produceau prea multe potopuri pe secundă și noe depășit de situație
nu mai avea vreme să mai bată cuie-n corăbii
pe lumina ochilor lui disperați animalele de protecție nu-și mai găseau octavele
să pășească întru salvare podurile
fără circumferința iertării mă vor izbi de labirinturi știu bine
și ghemul ariadnei nu se câștigă la ruletă

chiar destinul este izgonit din joc pe motiv că numără cărțile

ghemul tainic sub ghilotină își desfășoară tainele la coșul călăului are acces
doar cel ce-și duce capul sub braț
ca pe-o ofrandă
inițiez în condurii prea strâmți ai efemerului
căutări în fa diez pianina divinului c-un semiton mai sus
trimite ecouri ca niște maree curajul abandonului fără rezerve
e greu de tatuat sub epidermă
într-o singură viață

cine/ce va debloca timpului arterele și-i va vindeca artrozele
în armonie să-și vibreze coastele

roata mică în care se-nvârt gândurile canibale
dă semne de bulimie clară infinitul își va termina de ronțăit măștile
în cele din urmă
doar foamea ardentă își duce strălucirea
ca pe-o înălțare ocultă

fluture orb descarcerez visele îndrăgostiților
carambolul destinelor mentale n-are
nici o șansă sub falangele mele de lavă praful hieroglifelor diamantin taie vântul

între percepția mea și eternitate erupțiile din stigmate

cabrioleta în care decodez fonemei dimensiunile
acordează și ocluzia mea intestinală după ultima tornadă cu fluturi
sunt suspect de iubire orbirea mea întronată

stă în echilibru pe-o nervură de abis