SÃ-I AMINTESC



Caut printre curbele tăcerii
sculptate în dezamăgiri hieratice
copilul zgâriat de pierdute funerarii
în anamneza mea virtuală,
cu speranța că jocul de a fi
iar se va repeta, chiar daca am pierdut
cele două icoane mutate dincolo,
posibil să mă recontruiască
dintr-o altă iubire.
Am prea multe vinovății tatuate pe anii mei
și totuși, tu m-ai acceptat.
Îmi protejezi sufletul zdrențuit
cu mângâiere tandră,
dar intuiești momentul dezamăgirii
pe care ți-l pregătește acel creator
idignat că nici eu nu-s capodopera dorită
pentru tine.
Să-i amintesc ca el m-a făcut așa?