Clipele se plimbă pe marginea patului, dormi,
aripile lor foșnesc pe la urechi,
mesteci dragostea copiilor pe buze
și ei se leagănă-n somn.

Privesc totul cu o mărinimie sfioasă,
mă traversează apele bucuriei,
pietrele din ele șlefuite până la frumos
se zidesc în mine ca într-un templu
în care intri cu dragostea și amarul
iubirii mântuite.

Noaptea dinlăuntrul nostru devine luminoasă,
dimineța se ivește cu soarele pe umeri
și pleacă.