Zău că nu mi-am urcat cuvintele pe scară
și podul meu are sertarele goale,
din când în când mai urc ceva la fum
fiindcă îmi place mirosul de crâșmă.

Femeia-mi zice;
bărbate e primăvară și miroase a crud,
nu mai sta-n pivniță, ieși în grădină,
să auzi cum crește iarba și înfloresc merii.
ÃŽi spun;
o să crească și înflorească și fără mine,
eu vreau să nu-mi înflorească vinul
pe care vreau să-l beau limpede
ca pe sângele Domnului.

Vai de capul tău întomnat,
o să mori cu ceața-n priviri
și capul prea plin de băutură
de n-o să am nici la pomană.