ZI


Înc-o zi buruienoasă
cu urzici și mătrăgună
în Bizanțul vieții mele
de soldat patern al gliei,
picătură din Carpați,
martor miezului din roze
respirate-n agonie,
mă prefac că-s doar ciuline
agățat de haina ta,
să-ți simt laptele de ciută
în solstițiul de aramă,
să mă porți ca întâmplare,
un portret din gândul tău,
sau monedă oarecare
pierdută de Dumnezeu,
care cumpără și vinde
petice de bucurie
pentru astrele din tine,
să-mi arzi sângele meu.
Iar mi-ai biruit tăcerea
și urzeala de lumină
periată de privirea
care n-o mai ai spre mine?