RUGÃMINȚI


Nu-mi speria liniștea
care tocmai s-a spânzurat
de armonia stelelor de mai!
Nu-i tăia funia
răsucită de reproșuri
din firele speranței!
Încă se mai zbate discret
în ritmul promisiunilor uitate.
Dar, mai ales, te rog,
ridică-ți piciorul
de pe inima mea,
să nu aluneci
în sublima nepăsare!