eu sunt în felul meu un vârf de munte
cu frunzele căzute în altar
mă-înalț iubito să mă vezi prin umbre
mai tânăr ca poemul din arțar

eu sunt în luminiș un ciot de mâine
cu ghetele închise în uitări
mă-mbrac în aer și scâncesc a câine
iar nasturii-i petrec fără cătări

eu sunt căpăstrul scurt pe-un nod de rimă
ca muzica pierdută printre nori
mă-nclin la punct dar șaua mă deprimă
cum golul liber dintre doi actori

eu sunt nimicul alb c-un ochi de râmă
în scaun cu rotile peste nori…