Viața ne poartă pe câmpuri deschise

Precum un aeroplan lăsat la voia întâmplării
Visez plaja nesfârșită plină de stelele nopții
Și ruguri aprinse spontan de fulgere
E alchimia vieții, e piatră filozofală.




la ce folos că suntem tinere în suflet
Și ne lovim de DEPENDENÞII virtuali
sau oameni care te folosesc
și pe urmă se laudă că te ignoră.

la ce folos să cotcodacim în van-
pâna la urmă cineva va observa
că esti neiubită suficient
sau că ploaia i-a darâmat ușa
după care te aștepta.

la ce folos să te pierzi în mulțime
și să constați că același lucru
îl poți face și acasă pe virtual-

la ce folos că unii își
pun etichetă de oameni buni
în realitate au fața precum un diamant!
sunt sătulă de nimicuri
eclipsa de lună e cu mine!