Să nu-mi copiezi fericirea și nici tristețea
care îmi alcătuiesc mozaicul
din șlefuie și neșlefuite piese adunate,
cât să mă închipui pe pereții zilelor
din ochii lumii!
Încă mai completez desenul
cu simboluri incerte și erori,
să dau un sens curajului de a trăi
în peisajul care își asumă riscul
să mă accepte nevolnic.
Să nu cauți ce am acoperit
sub umbra imaginii mele,
comoara cu iluzii ucise
de pietrele vorbelor aruncate
peste întâmplările care m-au atacat!
Privește-mă ca pe un eveniment
de pe ultima pagină a revistei
unde fac reclamă la speranțe
printre valurile agitate de ipocrizie.
Între timp, hai să complotăm
împotriva neiubirii!