O grămadă de sacrificii inutile
ca niște pești morți pe plajă
mă împiedică să văd orizontul tău
de așteptare-

vibrez ca o lingură
așezată pe marginea mesei
magnetică și cuminte

voci îmi cresc în creier
ca într-o pepinieră
toate mă acuză, toate te acuză,
mă mir, cum
mai respir.