din plămânul meu stâng
semăna pe-atunci cu o franzelă
a mușcat dumnezeu când era pe cruce

după aceea a strigat mi-e sete
și i-am dat să bea sânge acrit
de prea multă responsabilitate
(nu-i ușor să trăiești printre oameni când ai aflat cine e Omul)

poftiți destrămați-mi pielea dacă vreți
și cu șnurul ăsta putred coaseți la loc perdeaua templului

știu că nu se poate
dar încercați