undeva la orizont, ești tu, culoare greu de definit
cernând așteptări albastre într-o mare debusolată
aici, toamna-mi curge-n vene uitare

răstoarnă-mă brazdă, îngroapă-mă adânc în mine
după somn greu primăvara se înalță pe vârfuri,
dintre valuri înghețate de tăcere

să ardem totul, punți și corăbii
sfidând culorile ce n-au ieșit din hibernare