S-a stins un soare ce luă
Al neamului orgoliu.
Un univers în veci-l urmă
Lăsând în urmă doliu.

Româna Patrie se-nchina
În fața ta, poete,
Altar i-a fost vorbirea ta,
Ce-o savura cu sete.

Și veșnic inima-ți bătea
ÃŽn unison cu versul-
I-ai dăruit renașterea,
I-ai dat chiar universul.

Tu te-ai născut un demiurg
Și-n luptă ne-ai condus.
Al românismului amurg
Cu pana l-ai distrus.

Aceleași lanțuri v-au cuprins
Cu scumpa Basarabie,
Speranță-n inimi ați aprins
Trecând prin foc și sabie.

Temuții dușmani au visat
Să cazi în a lor ispită.
Tu unul singur n-ai trădat
O soartă așa cumplită.

Pe frunte lauri nu ți-au pus,
În mâini nu ai ținut sceptru-
Decât toți regii mai presus
Ești al luminii spectru.

S-a decorat în funerar
Moldova ta, stăpâne,
Bat clopote în ceas amar
De dor să ne aline.