Nu te năpusti să mă lovești
sunt atât de firav
încât nu mai simt nimic,
un cal ce nu poate trage căruța
nici dacă-l omori.
Întoarce spatele și lasă-mă
cu Dumnezeul meu protector.

Niciodată n-am promis mai mult,
nici măcar nu fac umbră pământului
în amiază,
nu pot fi de folos nimănui
doar îmi număr zilele de mulți ani
și nu le dau de capăt.

Am obosit să mă gândesc la alții
și să rup din mine
funii de care se spânzură.
Le cioplesc de fiecare dată cruci
dar sunt salvați,
nu țin funiile.