"dorința din cunoaștere ucisă-i mereu de afecte"
parafrazare după Spinoza.

fiecare dimineață e-un arc din care te smulgi
săgeată spre-o țintă
oare de ce n-o atingi
îți zici cu năduf la ceasul târziu de noapte
când capul pe pernă ți-l culci
de ciudă îți vine ca un arici să te strângi
dar țepii sunt pe dinăuntru și-nțeapă
te-ntinzi
o biată căzută săgeată

te-apuci cu râvnă să tai frunze la câini
nu-i auzi cum te latră
viitotul e-o noțiune abstractă
viața nu-i trăită deodată
doar clipa... clipa...
singurul real e trecutul
trupul tău ostenit
învelește-l că-i frig
cu toată încălzirea globală
zici cu amar vrând să pari mucalit
la naiba
scutură-ți creierul ca pe un cerșaf în balcon
și imaginează-ți cum ar fi diminețile lumii
dacă toate pârțurile nopții ar fi niște balonașe
cele masculine albastre
și femininile roz-bombon
acum dormi
somnul e forța ce-ntinde coarda încă o dată...

zbor azi fără țintă
s-ar putea întâmplător...