În trupul tău sap cu arcușul de ceară,
Pe Marea de note sunt eu pescărușul,
Fereastra-mi alungă tăcerea pe-afară,
Fântâna-i vioara și cumpănă arcușul.

Se supără focul că-i soba prea mică,
Scântei pe covorul de note valsează,
Se-ntorc obosite, cu foc se-alăptează,
Când jaru- ațipește, din nou se ridică.

E Clipa ce naște curajul ce-l strângi,
Căci resemnarea-i o cruce - osândă
Ascunde-te-n mine, Isuse și plângi,
Să-ți fac melodia durerii mai blândă.

Pe cer iarăși ninge cu fulgi de noroi,
Și norii-s prea grei de atâtea năluci,
ÃŽn noi e iubirea, n-o arde pe cruci,
Se-aude pământul, trezindu-se Noi.