Stropi din gândul fără fond
Pori de vânt aleargă-n cale
Floarea clipei e la eșafod
El destinul e pornit la vale.
Totul este întuneric
Ea lumina e simbolul nopții
Limitele au un punct feeric
Doar destinul e pornit pe calea morții.
În cuptoare fără de sfârșit
Arde ea creația divină
Am uitat pe unde am pășit
La răscrucea ce e trambulină.
Clipe noi răsar deodată
El trecutul e prea mort, uitat
Azi renunț la ultima fregată
Ce-a plutit derivei dându-i un regat.