De gerul bobotezei
mi-a înghețat și somnul,
priveghi fac străzii moarte
cu noaptea împreună.
Pe cer, de frig crăpate,
cioburi din biete stele
pe care-un nor în chinuri
încearcă să le-adune.
Troznește și-apoi cade
o ramură-n zăpadă
și-mi zgârâie tăcerea.
Prin infinitul lumii
doar eu umblu zănatec
cu gândul către tine,
cu aripi de ispite
și întrebări sub pene.
Îți iscodesc prin vise
ca un tâlhar de noapte,
îmi văd chipul sub pleoape
cu tine împreună
și gândul mi se-ntoarce
cu zâmbet inocent.
De gerul bobotezei
am fost cam indecent!