Ziua Internațională a Poeziei
niciun text în vene
niciun gând
nicio literă
am devenit cumva un text dadaisto-amărui
vreau să scriu despre Islam și cum libertatea
nu stă cuminte sub hijab
sau despre cum aveam nevoie de tata
timpul râde cu dinți mari, strâmbi
eu fără cuvinte
vreau să scriu despre picătura de rouă
care ucide aripa unui fluture
despre prima iubire
cum veneai în cămașa bleu călcată de mama
azi nicio vorbă nu-mi bate la ușă
pragul și hârtia dezgolite
toate cuvintele care erau odată în mine
mă privesc cu o jale nemimată
apoi se prind de umeri și joacă o horă a pierzaniei
acolo am rămas
în mijlocul unei promisiuni
sau poate în camera mea de copil
ascult încă Baladă pentru Adeline
vreau să scriu despre tine
cum am învățat în fiecare zi
să nu te mai iubesc
să nu te mai vreau
să nu simt cum mă desfac din mine să te găsesc
apoi inelul meu în palma ta
verdele din ochii tăi ascuns într-un delir
apoi în fiecare nor
în fiecare gând
tânguirea și verdele lor
și cuvintele astea care fug
degeaba aplec tâmplele spre pământul jilav
doar o liniște fără omenie
liniștea asta despre care nu știu să vorbesc
toate, toate înghesuite într-un pântec stins
vreau să scriu despre un pescador
unul care mă așteaptă la orice țărm
în orice port
pe fiecare mare
un vas mic și un suflet fără cruste
Ziua Internațională a Poeziei
niciun text în vene
nicio literă
doar foarfeci mari
decupează undeva
o femeie