Pianul de pietre

Sub ramurile doldora de muguri,
Curgea pârâul sprinten și domol,
Pe pietrele-n șirag ca niște struguri
Făcându-te să uiți tot ce-i nasol!

Un căprior venit după mirosul ei
Urla dorința sa de-mperechere,
Iar câteva păsări și doi porumbei
Vorbeau cu armonie și plăcere...

Iar eu, pe-un pian de pietre-n râu
Mușcam de clipa pur divină,
Încins de-a vieții gând, la brâu
Uimit de cât și cum se-mbină!